ISTORICUL SCOLII GIMNAZIALE "ION PILLAT" PITESTI

   Pitestiul, unul dintre cele mai vechi orase ale tării Românesti, este atestat pentru prima data într-un document din 20 mai 1388 prin care domnitorul Mircea cel Bătran dăruia, între altele, ctitoriei sale, manăstirea Cozia “…o moară în hotarul Pitestilor”.
   Urmele materiale descoperite pe teritoriul localitătii si în apropierea ei si mai apoi documentele scrise ne arată că aceasta a fost locuită din comuna primitivă pană astăzi fără întrerupere. Situat pe malul drept al raului Arges, la o altitudine între 250-330 m, la întalnirea apelor si dealurilor care coboară dinspre capitalele tării Romanesti, Campulung si Curtea de Arges, la întretăierea drumurilor comerciale care duc către cele patru zari , cu o climă temperat-continentală, Pitestiul a cunoscut o dezvoltare continuă, ajungand astăzi să se numere între cele mai mari orase ale tării si cu personalitate distinctă.
   După multe încercări, după căutări laborioase, azi se stie cu exactitate anul de atestare documentară a primei unităti de învătămant care a stat la originea Scolii Gimnaziale ”Ion Pillat” Pitesti. Anul de înfiintare este 1873, iar scoala se numea “Scoala privată primară de băieti din curtea Bisericii Mavrodolu”. Atestarea documentară exactă a fost posibilă gratie profesorului PAUL I. DICU, membru al Societătii de Stiinte Istorice din Romania, care astfel a corectat o eroare ce s-ar fi inpus cu timpul drept o certitudine.
   In anul 2009 Scoala Gimnazială ”Ion Pillat” Pitesti sărbătoreste 126 de ani de activitate didactică neîntreruptă, integrată în evolutia generală a învătămantului romanesc din ultimele două secole.
   În acelasi an 2009 se împlinesc 136 de ani de la emiterea deciziei Ministerului Cultelor si Instructiunilor Publice, la 3 octombrie 1873, prin care autoriza deschiderea oficială a Scolii private primare de băieti din curtea bisericii Mavrodolu, precursoare a Scolii primare de baieti nr.3 din Pitesti.
   La 1 noiembrie 2009 se împlinesc 126 de la înfiintarea scolii primare de băieti nr.3 din Pitesti, ca unitate scolară publică subventionată de stat, prin decizia ministerială din anul 1883, care prevedea trecerea Scolii private din curtea bisericii Mavrodolu, în subordinea Ministerului Cultelor si Instructiunilor Publice.
   De asemenea, la 1 octombrie 2009 se înplinesc 118 ani de la înfiinţarea de către Ministerul Cultelor si Instrucţiunilor Publice, în anul 1891, a Scolii primare de fete nr.3 din Pitesti, care a functionat pană la 1 septembrie 1948, cand prin crearea scolilor mixte elementare, a fost încorporată, ca institutie, în Scoala elementara de 7 ani nr.3 din Pitesti.
   În acest fel, actuala Scoală Gimnazială “Ion Pillat” din Pitesti a devenit succesoarea a trei unităti de învătamant, începand cu anul 1873:
   -Scoala privată primară de băieti din curtea bisericii Mavrodolu(1873-1883);
   -Scoala primară de băieti nr.3 din Pitesti(1883-1948);
   -Scoala primară de fete nr.3 din Pitesti(1891-1948).
   Fără pretentii si arogantă, cu modestie si muncă, scoala noastră s-a înscris printre scolile din Pitesti, de valoare; iar printre cele din tară se bucură de prestigiu. Un prestigiu castigat prin munca si dăruire, prin competentă si sarguintă. Copiii nostri, veniti din spatiul Pitestiului, dar si al teritoriului, modesti si dornici de carte, au muncit si au reusit, foarte multi dintre ei, să devină buni specialisti, apreciati in domeniile lor.

Ion Pillat - Patronul Spiritual al Scolii

   Poet care a iubit cu patima pamantul natal, cele doua sate, Florica - din Muntenia si Miorcani - din Moldova, fiind reperele de suflet ale pastelistului (precum erau Mircestii pentru Alecsandri). Nascut la Bucuresti (unde a si murit), Pillat se poate mandri ca prin tata e descendent dintr-o familie boiereasca veche din tinutul Falciu. Fiu al lui Ion N. Pillat. Mama sa Maria era fiica marelui barbat de stat I. C. Bratianu (cel care l-a adus pe Carol I in Romania in 1866). In satul Florica-muscel se afla mormantul celebrului sau bunic, unde copilul, venit in vacanta, ducea zilnic flori. Si tot in vacante, copilul calatorea tocmai la Miorcani, dincolo de Botosani, pe malurile Prutului (mosie cumparata de tatal sau in 1883). "Florica si Miorcanii - muntele, podgoria si stepa - iata doicile adevarate la care mi-am supt Muzele flamande". Mama sa Maria Pillat (Bratianu) il nascuse la Bucuresti, in casa din Calea Dorobantilor 6. Primii ani ai copilariei ii petrece pe mosia bunicului, Florica, unde invata in particular intreaga scoala primara. Liceul il face la "Sf. Sava", apoi mama isi duce copii la Paris, pentru studii. Ion care purta prenumele bunicului si al tatalui, isi ia licenta in Litere si Drept.
   Debut editorial cu Visari pagane (1912), urmat de alte volume: Eternitati de-o clipa, Gradina intre ziduri, Pe Arges in sus, Satul meu, Biserica de altadata, Limpezimi, Caietul verde s.a. Frumoase sunt si Poemele intr-un vers (1935).
  • 1891 la 31 martie, se naste in Bucuresti Ion Pillat. Tatal sau era mosier si parlamentar iar mama Maria a fost a doua fiica, in ordinea varstei, a lui Ion C Bratianu.
  • 1901 Urmeaza cursurile scolii primare nr. 1 din Pitesti
  • 1905 Termina ultima clasa a liceului Sf. Sava din Bucuresti. Mama sa il ia cu el la Paris pentru a continua studiile acolo. Cu ocazia excursiei la Chartres, descopera arta gotica, ce il va inspira pentru prima sa poezie In catedrala
  • 1910 Se inscrie ca student la Sorbona unde studiaza in principal istoria si geografia, dar face in paralel si dreptul
  • 1911 Titu Maiorescu ii publica o parte din poezii in Convorbiri literare
  • 1912 Aflat in Bucuresti in vacanta, il cunoaste pe Alexandru Macedonski, caruia ii editeaza volumul Flori sacre
  • 1913 Obtine licenta in litere la Paris si participa la campania din Bulgaria
  • 1914 Obtine si licenta in drept, apoi revine definitiv la Bucuresti unde publica volumul Eternitati de-o clipa
  • 1915 Se casatoreste cu pictorul Maria Procopie-Dumitrescu
  • 1916 Editeaza volumul Plumb al lui George Bacovia si preia conducerea revistei Flacara, impreuna cu Adrian Maniu si Horia Furtuna
  • 1917 Publica volum Amagiri
  • 1919 Participa la conferinta de pace de la Paris ca secretar al lui Al Vaida-Vievod, presedintele delegatiei ardelene. In ziua iscalirii tratatului publica intr-o editie restransa de lux, volumul Gradina dintre ziduri
  • 1921 Apare prin grija sa volumul Poezia toamnei, antologie din versurile poetilor romani care au cantat toamna
  • 1922 Scoate impreuna cu Tudor Arghezi revista Cugetul romanesc
  • 1923 Publica volumul de versuri Pe Arges in sus
  • 1925 Publica volumul Satul meu si scoate impreuna cu Perpessicius Antologia poetilor de azi
  • 1926 Publica Biserica de altadata
  • 1928 Publica volumul Limpezimi
  • 1932 Publica un nou volum de versuri numit Caietul verde
  • 1935 Descopera Balcicul unde isi construieste o vila. Publica Poeme intr-un vers
  • 1936 Ia premiul national pentru literatura si este ales membru corespondent al Academiei Romane
  • 1937 Traduce din Baudelaire si publica volumul Tarm pierdut
  • 1940 Publica volumul de versuri Umbra timpului
  • 1942 Publica o antologie de traduceri din poezia germana si volumul de versuri Implinire
  • 1944 Sub titlul Poezii ii apare întreaga opera lirica scrisa intre 1906 si 1941
  • 1945 Pe 17 aprilie are o congestie cerebrala in plina strada, este transportat acasa in stare de inconstienta, iar in jurul orei 10 seara moare.